Interviu cu dna Paulina Nour, notar în demisie

22 aprilie, 2022 Notarul mai aproape de tine

”A fi notar înseamnă dragoste de oameni și multă răbdare!”

Paulina Nour, notar în demisie, a dedicat acestei activități nobile 30 de ani. În cariera sa, dna notar a lucrat cu oamenii și a avut multă răbdare cu poveștile lor. Domnia Sa crede în echilibru și în faptul că alegerile noastre ne fac ceea ce suntem.

Este un om care a pus suflet în tot ceea ce a realizat de-a lungul carierei profesionale, demonstrând perseverență și o enormă responsabilitate, demne de urmat. Vă invităm să o cunoașteți.

-Povestiți-ne puțin despre Dumneavoastră. Cum ați ajuns notar ? De ce ați ales această cale profesională?

Paulina Nour: Am devenit notar datorită unor circumstanțe absolut uimitoare care s-au produs în viața mea după absolvirea Facultății de Drept a Universității de Stat din Moldova, în anul 1977. Unui grup de studenți printre care și eu, ne-a venit o idee năstrușnică de a începe activitatea juridică în Rusia. Și am plecat. Întrucât în domeniul jurisprudenței era o criză mare de cadre, instituțiile de drept de acolo ne-au acceptat cu brațele deschise. Și iată așa, proaspătul absolvent de ieri, în doi timpi și trei mișcări, devine avocat cu acte în regulă. În acea perioadă, din lipsă de spațiu avocații activau în același cabinet împreună cu notarii. Am avut marele noroc să cunosc atunci în calitate de notar o doamnă absolut deosebită, foarte competentă și corectă. Anume ea m-a inspirat să îndrăgesc notariatul, unde mi-a rămas și până astăzi inima și sufletul.

-Cum s-a schimbat viața dumneavoastră după ce ați ales această profesie?

Paulina Nour: La întoarcere în țară, în anul 1983 am devenit notar în Grigoriopol. Aveam atunci 30 de ani, fără casă, fără masă și cu un salariu de notar extrem de modest. Așa arăta debutul carierei mele. Autoritățile, cu chiu cu vai m-au cazat într-un cămin cu muncitori, într-o odaie de 16 metri pătrați și o bucătărie comună la capătul coridorului. Tinerețea și entuziasmul le-a învins atunci pe toate, mai ales dacă ai o profesie pe placul tău. În Grigoriopol am activat pană în anul 1992. Fiind transferată la Chișinău, continuam să-mi dedic tot timpul unei muncii pe care o iubeam enorm. Trebuie să menționez, că sub aspect financiar, decenii la rând, notariatul a fost o profesie absolut neatractivă. Cu toate acestea, cu mare dedicație și ardoare noi așteptam începutul unei noi zile de lucru.

• Ce semnifică pentru dumneavoastră cabinetul notarial?

Paulina Nour: Cabinetul notarial reprezenta pentru mine universul unde practic întreaga zi îmi petreceam timpul. Și după orele de program rămâneam să-mi continui munca cu acte notariale, pe care le aranjam la locul cuvenit sau pregăteam proiectele actelor pentru următoarea zi. Atunci eu închiriam un birou destul de modest la Curtea de Conturi, posibilitățile mele financiare nu îmi permiteau să pretind la un birou mai spațios. Dar, mă bucuram foarte mult de faptul că solicitanții de acte notariale nu erau deranjați de confortul minimal al oficiului. Mă străduiam să amenajez biroul cu flori și cu multe tablouri, ca să bucure ochiul. M-am simțit mereu bine la locul meu de muncă.

• Ați avut cazuri care v-au marcat, care v-au rămas în memorie pentru întreaga viață, legate de activitatea notarială?

Paulina Nour: Am avut diferite cazuri. Îmi amintesc un caz care l-am provocat chiar eu singură și s-a întâmplat în Grigoriopol. În perioada sovietică, birourile erau gestionate de către autoritățile locale, în raioane de către comitetul executiv raional. Cabinetul notarului se afla în incinta judecătoriei orașului, apoi am fost transferată în altă clădire. Acolo nu era încălzire, era un mare act de eroism să reziști în asemenea condiții. Eu am răbdat o iarnă întreagă. Obiecțiile mele de a-mi da puțină căldură au rămas nesoluționate. Atunci am avertizat președintele comitetului că dacă nu rezolvă problema, voi primi oamenii în anticamera lui, la care el a râs cu poftă. Atunci eu am decis să acționez. Am venit în anticameră, pe jos era un covor cu flori, o măsuță pentru reviste și am zis că uite aici am să primesc oamenii din toate satele raionului. Și am activat câteva zile, până s-a întors președintele din deplasare. După multe certuri, problema mea a fost soluționată.

• Ce ați recomanda unui tânăr care ar dori să urmeze această profesie?

Paulina Nour: Să conștientizeze și să fie sigur că anume activitatea notarială este domeniul în care dorește să activeze toată viața. Să se dedice trup și suflet, fără să evadeze în alte profesii. În calitate de conducător de stagiu, am încurajat ca notarii stagiari să se cunoască întâi pe ei. Am apreciat persoanele care încercând să îmbrățișeze această profesie, au fost corecți cu ei înșiși și au avut curajul să renunțe la o viitoare activitate pe care nu au reușit să o îndrăgească. Printre astfel de persoane a fost și fiica mea, care și-a găsit locul într-un alt domeniu al jurisprudenței. Orice persoană care are chemarea de a deveni notar, trebuie să știe că nu venitul material este ceea ce trebuie să te ghideze în activitate. Trebuie să iubești oamenii, să ai mare răbdare să îi asculți, să îndrăgești cu toată dăruirea această profesie pașnică.

• Ce mesaj aveți pentru notarii care activează pe teritoriul Republicii Moldova?

Paulina Nour: Foștilor colegi de breaslă, care activează, le doresc succese remarcabile în profesia de notar care este responsabilă și destul de complicată, în pofida tehnologiilor avansate de astăzi. Le doresc multă răbdare, voință în această profesie nobilă. Doamne ajută!

• Suntem în Săptămâna Mare, în preajma sfintelor sărbători, ce gânduri aveți?

Paulina Nour: În ajunul frumoasei sărbători a Învierii Domnului pot avea numai gânduri luminoase, pline de speranțe la bine și la bunătate. Sănătate pentru foștii mei colegi și pentru toată lumea. Doresc și sper să se termine măcelul din Ucraina, să fie pace pentru toți. Când în lume este pace, primăvara naște viață și speranță. Când e PACE în suflet, VIAȚA este frumoasă!

Distribuie acum: